Zack Arias – Transform

Acum vreo saptamana, uitandu-ma pe imaginile castigatoare de la DCMAG Photographer Of The Year, mi-am dat seama cat de mediocru sunt din punct de vedere fotografic. La momentul respectiv voiam sa ma las de sportul asta, pentru ca sigur n-o sa ajung ca ei, prea repede, in viata asta. In mare parte "de vina" este arhitectura care-mi mananca mai tot timpul, si astfel nu-mi mai ramane suficient pentru a exersa chesti noi. Caci de documentat ma tot documentez. Citesc o gramada de articole legate de iluminare, am vizualizat foarte multe videotutoriale legate de postprocesarea imaginilor and so on and so forth!

Dar daca n-ai timp sa exersezi clicaitu`, n-ai facut nimic. Nu poti sa inveti sa suprinzi momentele cele mai importante, doar stand cu capul in carti. N`o sa iti dezvolti niciodata stilul personal doar privindu-i pe ceilalti. Trag linie si adun: n-am timp de exercitiu, mai bine nu mai alerg dupa 2 iepuri deodata. Iau unul si bun de urechi, "and I`ll see how deep the rabbit hole goes".

Si deja imi faceam un calcul cam cat pot sa recuperez din banii pe care i-am bagat in scule pana acum. Nu trec 30-40min si sunt sunat pentru a mi se propune un job foto. Il accept. Era ceva usor de facut, iar pretentiile nu erau prea mari. Am zis ca imi vand aparatura dupa job-ul asta. Pe la vreo 7 seara primesc mail de la o firma cum ca ar vrea sa fotografiez niste produse (nu dau detalii pentru ca e vorba de prototipuri si sunt sub NDA). Al 2-lea job ... nimic special. Been there, done that! Doar ca am inceput de luni si dureaza vreo 2 saptamani. Nu-i nimic ... mi-am zis! Vand totul dup`aia.

Ieri, miercuri, privesc cu atentie Guest Blog-ul de pe Scott Kelby Blog. Mi s-a parut informatia portrivita, la momentul potrivit. Mai departe va las sa urmariti tutorialul, spunandu-va ca nu-mi mai vand sculele foto.

Enjoy.

Zack Arias - Transform